De ce noi, mamele, avem stimă de sine scăzută și cum o putem crește?
Simți că ți-a scăzut stima de sine de când ai devenit mamă? Ai gândit recent despre tine:
- Nu sunt suficient de bună ca mamă.
- Nu mă mai pot organiza ca înainte.
- Am impresia că nu duc nimic la bun sfârșit.
- Înainte, aveam relația perfectă cu partenerul meu.
- Tot ceea ce fac e să cresc copilul, nimic altceva.
- Nimic, nicio haină, nu îmi mai vine bine.
- Îmi urăsc corpul.
- Înainte făceam multe, acum simt că nu mai fac nimic.
- Nu mai am încredere în mine.
- De când sunt mamă, nu mai pot gândi.
- Știam exact ce vreau înainte de copil, acum nu mai știu.
- Mi-e frică să mă reîntorc la locul de muncă.
- Mi-e teamă că nu mai fac față jobului și că toți își vor da seama că sunt o nulitate.
- Nimeni nu mă înțelege, mai ales partenerul meu.
- Nu mă pot organiza ca alte mame.
- Am ajuns să fiu „doar mamă”.
În ultimele 24h, câte din aceste gânduri ți-au trecut prin minte? Eu am auzit multe dintre ele în conversații sau sesiunile de coaching pentru mame. Pe unele le-am avut și eu astăzi, recunosc.
Sunt două miliarde de mame în lume și majoritatea au probleme cu stima de sine
Așadar, nu suntem singure.
Maternitatea ne schimbă profund. De la cum ne percepem corpul, până la cum gândim și ne organizăm timpul. Din păcate, gândurile despre noi nu tind să devină pozitive, ci negative odată ce ne aducem copiii pe lume. Nu ne dau mai multă încredere în noi, ci ne iau. Paradoxal, cel mai important „job” din lume pe care îl putem avea ca femei, ne sabotează mult încrederea în noi.
Ni se pare că aveam un rost, o carieră, o traiectorie, o idee despre viață înainte să rămânem însărcinate. Iar apoi, nimic nu mai are sens și trăim ani buni cu impresia că nu știm ce vrem.
Am vrut o explicație științifică despre asta.
Și am găsit-o în rezultatele unui studiu pe 84.000 de mame din Norvegia, considerată țara cu cele mai fericite mame din lume. Studiul s-a desfășurat pe durata a 10 ani și a fost realizat de cercetatori și psihologi de la Universitatea din Tilburg. A urmărit aceleași femei din timpul sarcinii, până când copiii au împlinit 3 ani. A fost dat publicității în anul 2017.
Cercetarea a indicat un pattern consistent: femeile au suferit un declin al stimei de sine în timpul sarcinii, și o creștere a acesteia în următoarele șase luni. Apoi, stima de sine a scăzut din nou și a continuat să scadă lunile următoare. Chiar și când copiii au împlinit 3 ani, nivelul de încredere în sine a mamelor a rămas mai mic decât acela de dinainte să rămână însărcinate. Așadar, și la 3 ani de la naștere, respectul față de noi însene continuă să fie mai mic decât înainte să aflăm că vom fi mame.
Care ar fi cauzele? Studiul a arătat câteva posibile motive pentru care stima de sine scade în timpul sarcinii:
- Schimbările fizice
- Hormonii agresivi
- Stresul legat de dezvoltarea copilului în uter
- Griji pentru viitor.
După naștere, tabloul devine mai complex. Cercetătorii au solicitat respondentelor să își evalueze relația de cuplu la intervale-cheie constante. În timpul sarcinii, opinia romantică despre partener a rămas puternic pozitivă. Dar a scăzut dramatic după ce s-a născut copilul.
Desigur, nu toate femeile au experimentat fie pierderea stimei de sine, fie deteriorarea relației. Însă acolo unde s-a întâmplat, cercetătorii au făcut corelarea: femeile cu stimă de sine scăzută au raportat și declinul relației cu partenerul. E imposibil de stabilit dacă un lucru l-a generat pe celălalt, dar este clar că o relație turbulentă de cuplu și stima scăzută de sine sunt experiențe care se leagă. Dacă adăugăm cauzele legate de modificarea anatomiei, hormonii, stresul și grijile (în special cele legate de sănătatea copilului), obținem imaginea clară a factorilor negativi care ne influențează existența de mamă.
Studiul nu a urmărit și tații în acest timp. Iar pe mame le-a urmărit doar 3 ani de la naștere, poate era bine să fie efectuat pe un interval mai mare de timp
Însă un lucru e cert.
Venirea copilului schimbă totul în viața unei femei
Ceea ce înseamnă că este posibil să fie nevoie să re-învățăm cum se trăiește și cine suntem ca ființe umane și ca părinte.
Cu ce rămân eu din rezultatele studiului?
- Nu suntem singure. E normal ce ni se întâmplă.
- Nu înseamnă că ne „prostim” sau ne pierdem din valoare, ci pur și simplu suntem ființe umane.
Ce putem face? Putem să ne iubim mai mult și să ne iertăm. Să nu încercăm să schimbăm procesul, același pentru miliarde de femei din lumea întreagă. E posibil să nu mai fim „vechea eu”, să nu ne putem întoarce la ea. Iar asta este ok. Fiindcă putem învăța să devenim „eu” mai bun. Avem tot restul vieții la dispoziție. Putem să conversăm, să vorbim despre asta cu alte femei. Există numeroase grupuri de mame online, unde poți solicita întâlniri față în față. Sau poți avea în vedere coachingul, o conversație ghidată care te ajută să îți dai răspunsurile necesare pentru a-ți crește încrederea în tine și a-ți atinge obiectivele. Ca femeie și mamă.
Despre relația de cuplu îți recomand Iubește și fii iubit(ă), de Domnica Petrovai, una dintre cele mai bune cărți de dezvoltare personală pe care le-am citit anul trecut.
Să fim bine!

Lasă un răspuns
Want to join the discussion?Feel free to contribute!