Care este cea mai bună întrebare pe care i-o poți adresa unui antreprenor?

În prima zi ca antreprenor cu birou propriu, am plâns. Nu în hohote, nu a fost o mare dramă, dar am plâns. De bucurie că am reușit și de teamă că mă voi plicitsi de una singură.

Din 2001, când m-am angajat prima oară, până în 2017 am lucrat constant numai în echipe și am cunoscut multă lume în interiorul și exteriorul companiilor. De la cafeaua băută alături de colegi dimineața, la hohote de râs și nervi împărțiți frățește în ședințe, delegații, ore peste program…

Și iată-mă singură în biroul de la Pinguinii, în noiembrie 2017. Să fii proprietarul unei afaceri mici e un exercițiu de singurătate. Vine la pachet cu a te simți părăsit, nesemnificativ și foarte ne-conectat de multe ori.

Am început afacerea cu temele făcute

• Am stat de vorbă cu 10 antreprenori. Dintre ei, 2 au reușit, 2 au eșuat, 2 au pivotat și au ajuns să facă altceva, 2 nu mai vor să audă de antreprenoriat, 2 s-au întors în corporație.
• Am ales ce model de business să adopt. Lean start-up a fost modelul meu și a presupus să testez idei câte 3 luni și să văd ce merge și ce nu.
• Am pus bazele fimei, cu ajutorul unei societăți de avocatură și contabilitate.
• Am făcut tot ceea ce trebuia făcut din punct de vedere logistic: internet, casă de marcat, web developeri, am identificat partenerii de la care urma să import hainele de sarcină și alăptare, producătorul local de body-uri pentru bebeluși, pe cel de tricouri pentru adulți și copii, atelierul de print.
• Am cooptat o agenție de cool hunting ca să aflu care sunt tendințele pe piață, ce vine de peste hotare, încotro ne îndreptăm cu mileniștii, generația Z și chiar cu generația Alpha.
• Am colaborat cu un grafician, pentru logo-uri și materialele promoționale
• Am apelat la o tipografie ca să printez toate materialele, inclusiv etichete de preț.
• Am semnat contract cu agenție de PR pentru lansarea conceptului pe piață. Da, eu, om de PR, am făcut asta. Fiindcă nu putem fi buni la toate și nu ne putem organiza singuri cele mai bune evenimente!
• Am contractat serviciile unei agenții de marketing online.

Consider că am făcut ceea ce a ținut de mine din punct de vedere al afacerii. Am știut în ce mă bag, am lucrat cu specialiști să pun afacerea pe picioare.

Ce ar fi frumos să se întâmple și nu s-a întâmplat?

Au existat două categorii de oameni cu care am interacționat ca proaspăt antreprenor.

1. Detractorii. Cei care nu au făcut niciodată un proiect de antreprenoriat, dar deja știau cum e să fii pe cont propriu.
2. Entuziaștii. Cei care vedeau în mine omul curajos, cum își doreau ei să fie și nu erau.

Am avut alături mulți prieteni și membri ai familiei care m-au felicitat și au rămas uimiți de curajul meu. Am simțit că sunt alături de mine și m-am umplut cu energie de la ei. Nu despre asta e vorba.

Mi-a lipsit să aud „cu ce te pot ajuta?” Nu doar o dată, ci constant. Și nu doar să fiu întrebată, ci ascultată. Să stea de vorbă cu mine, să înțeleagă ce fac, apoi vorbească despre mine și afacerea mea în exterior. Mi-ar fi plăcut să mă viziteze mai des și să mă simt mai conectată.

Dacă dorești să lucrezi pe cont propriu, iată ce e posibil să trăiești

• Să primești avertizări că antreprenoriatul este greu și că e posibil să eșuezi. Mulțumesc, e plin Google de exemple grăitoare, nu asta are nevoie să audă un antreprenor la început de drum.
• Să fii întrebat „tu de unde ai curaj?” Din nevoie și pasiune.
• „Și zici tu că din asta o să supraviețuiești?” Da!
• În loc să îți ofere ajutor, să vină către tine cunoscuți care să te roage să le rezolvi dilema vieții lor. „Mie ce proiect antreprenorial mi s-ar potrivi?”
• Să auzi des „hai că mi-ai făcut poftă să fiu și eu antreprenor”, ca și cum it’s that simple. Când numai tu știi cât de greu și anevoios e drumul, ultimul lucru de care ai nevoie e să vină cineva care a fost angajat toată viața și să îți spună cum va face el în doi timpi și trei mișcări. Eventual și mai bine decât o faci tu.
• „Ești nebun să te apuci de așa ceva”. Asta chiar doare, când firma e deja activă și investiția e făcută. Cu ce mă ajută pe mine, antreprenorul?
• „Nu aș investi în veci atât”. Corect. Atunci nu o face. Dar dacă eu am făcut-o, lasă-mă să mă bucur și mai bine întreabă-mă ce poți face să mă ajuți?
• „Nu m-aș agita atâta niciodată”. E dreptul fiecăruia să trăiască cum dorește. Dar neieșind din zona de confort, nici nu apar lucruri mărețe în calea noastră.

Empatia de care ne tot lovim ca părinți funcționează și în afaceri, indiferent cât de mică e afacerea.

Pune-te în locul prietenului antreprenor.

Cel mai bine e să îl întrebi cu ce îl poți ajuta. În felul acesta, îl inviți la dialog. Iar dacă îl asculți, îți va spune și cum îi merge, și cât de bogat e acum, și ce planuri are…

Nu întreba cum îi merge, asta se vede. Întreabă-l ce poți face pentru el.

Să fim bine!