Frica de esec

Nu am eșuat, ci am găsit 10.000 de moduri în care becul nu se aprinde.” a spus Thomas Edison și mi se pare modul cel mai adecvat de a privi situațiile în care eșuăm în viața personală sau profesională. Știu că multora dintre noi ne vine greu să acceptăm eșecul ca parte inevitabilă a dezvoltării noastre personale și profesionale, mai ales dacă am avut părinți cu așteptări foarte mari, care ne spuneau de mici că notele de la școală indică dacă ești un elev bun sau nu. Dar, indiferent ce s-a întâmplat în trecutul nostru, avem posibilitatea ca în prezent să ne schimbăm viziunea asupra situațiilor și să dăm un alt fel de sens lucrurilor care ni se întâmplă, chiar dacă ele nu vin așa cum ne programăm.

Atichifobia a ajuns în ultimii ani una dintre cele mai răspândite fobii. Probabil că nu știi ce reprezintă, dar cu siguranță te-ai prins că este vorba de frica de eșec pe care intuiesc că ai experimentat-o de foarte multe ori. Frica irațională de eșec, denumită de specialiști și „anxietatea de performanță” ascunde complexe, lipsa încrederii în sine, stima de sine scăzută, cauzate de evenimente traumatice din copilărie care au provocat umilință sau rușine.

Ok, pentru că mulți dintre noi am experimentat situații mai puțin plăcute ba poate chiar umilitoare în copilărie este un fapt pe care din păcate nu-l putem schimba, însă ceea ce putem schimba este faptul că stă în mâinile noastre să privim partea pozitivă din ceea ce ni se întâmplă în prezent, chiar și atunci când lucrurile par a nu fi în favoarea noastră. Acest mod de a gândi, această „atitudine” de a vedea din eșec o lecție valoroasă poate fi „controlată” la fel ca orice alt mușchi din corpul nostru, care după cum știi atunci când nu este supus la exerciții devine mai slab. Însă, atunci când este folosit și antrenat se transformă și devine mai puternic, ajutându-te să-ți îndeplinești scopul propus. La fel se întâmplă și cu „mușchiul gândirii” trebuie antrenat să vadă oportunitățile din orice încercare personală sau profesională, și mai puțin piedicile.

Să luăm cel mai simpu exemplu cu putință: mersul pe bicicletă. Toate căzăturile pe care le-ai luat în copilărie, toate încercările eșuate, te-au ajutat să înveți cum să-ți ții echilibrul, ce mișcări să nu faci pentru a nu cădea și ce mișcări corecte te duc mai departe. Știu că trăim într-o epocă în care viețile noastre sunt în mod regulat marcate de crize ale carierei, care vin implicit cu un soi de realitate amenințătoare, care te fac să-ți fie frică de eșec. Mai știu că acum e probabil mai ușor ca oricând altcândva să avem un trai mai bun, dar cu siguranță e mai greu ca oricând să rămânem calmi, eliberați de neliniștile privind cariera, pentru că niciodată până acum așteptările nu au fost atât de ridicate despre ce pot împlini oamenii pe parcursul vieții lor.

Tocmai de aceea, eu vreau să te ajut să găsești un echilibru, vreau să te învăț cum să privești piedicile ca oportunități de învățare și mai ales vreau să te fac să nu-ți mai fie frică de eșec. Uite ce îți recomand pentru început să faci:

  1. Găsește oameni cu care poți discuta despre temerile tale

Este important să accepți de la bun început că eșecul te face să simți frică și rușine, dar tocmai pentru a putea depăși aceste sentimente trebuie să le accepți ca fiind normale, fac parte din noi toți. Mai apoi, să găsești oameni de încredere cu care poți discuta aceste stări neplăcute. Poate fi un prieten foarte bun care empatizează cu problemele tale sau poate fi un coach cu abilități de ascultare activă și capacitatea de a-ți adresa întrebările relevante penru a găsi cât mai ușor răspunsurile de care ai nevoie. Aducerea acestor sentimente la suprafață te poate ajuta să eviți autosabotarea, iar încrederea în oamenii care îți pot susține și valida sentimentele pot reduce la minimum amenințarea dezamăgirii după un eșec și pierderea încrederii în sine.

2. Concentrează-te pe aspectele unde deții controlul

Fiecare dintre noi este bun la ceva. Identifică acel aspect al pregătirii tale profesionale la care te pricepi foarte bine și concentrează-te asupra lui cât mai mult. Odată ce ai reuşit să aflii care este acel lucru, sunt sigură că nu e aşa greu, atunci canalizează-ţi toate eforturile în această direcție, astfel vei simţi că ai un scop în viaţă, un obiectiv care îți va da încredere în tine și-ți va crește stima de sine.

3. Acceptă provocări „inofensive”

Pentru a-ți întări voința, alege o provocare în care trebuie să faci ceva ce în mod normal nu ai face. Renunță definitiv la privitul la televizor și apucă-te de citit, fă-ți abonament la o sală de sport, încearcă să înveți o limbă străină sau apucă-te de un hobby. Începe cu o singură activitate și fă-ți un plan de rezervă pentru atunci când vor începe să apară probleme și dorința de a renunța („Dacă vrei să vezi un film, mergi cu un prieten la cinema. Dacă nu vrei să mergi la sala de sport fă o lungă plimbare în parc etc”). Va fi mai greu la început, dar treptat va deveni mai ușor. Pe măsură ce devii mai puternic, poți accepta mai multe provocări și astfel vei începe să îți crești auto-controlul. Îți spun cu sinceritate că orice schimbare doare și da, pregătește-te să nu fie ușor, dar perseverează, cu timpul va fi mult mai ușor.

3. Schimbă-ți perspectiva asupra succesului

Toți ne dorim să avem succes, dar succesul meu poate fi complet diferit de succesul tău. Nu toți putem fi buni la matematică sau la tenis, nu toți avem abilități de public speaking sau de leadership. Este un non-sens. Iar, frica de eșec pleacă de multe ori de la ideea greșită pe care o avem despre succes, idee absorbită de cele mai multe ori de la alți oameni. Nu trebuie să renunți la ideea ta despre succes, trebuie doar să te asiguri că este a ta, că ești cu adevărat autorul ambițiilor tale.

4. Înfruntă-ți frica de eșec

Să-ți înfrunți frica nu este un concept nou, mai ales în domeniul psihologiei. Cu toate acestea, este mult mai ușor să te confrunți cu teama de înălțime sau păianjeni decât să te înfrunți cu teama de eșec. Dar, vreau să-ți împărtășesc o poveste de care am auzit, despre o persoană care și-a creat o proprie strategie de a învinge teama de respingere și m-a făcut să gândesc altfel despre modul în care pot să mă confrunt cu frica de eșec în propria mea viață.

Jason Comely, un It-ist  freelancer din Ontario, Canada, a fost părăsit de soția lui, care a plecat cu un alt tip. Timp de nouă luni s-a retras efectiv din lume. Nu a ieșit. Nu prea avea prieteni. În toată această perioadă de suferință a realizat că frica de respingere era cea care îl afecta. Acest lucru l-a făcut să se gândească la Spetsnaz, o unitate militară rusă de elită cu un regim de instruire foarte intens, unde auzise de o situație în care militarii erau blocați într-o cameră fără ferestre, cu un câine foarte furios, înarmați doar cu o lopată. Extrapolând bineînțeles, acest gând i-a dat ideea să folosească o abordare mai dură față de teama lui: trebuia să fie respins cel puțin o dată în fiecare zi de cineva. Și exact asta a făcut el când le cerea străinilor să-l însoțească la o plimbare sau reduceri la produse în diverse magazine.

Ce nu te omoară, te întărește” spune o vorbă veche. E un fel de a spune că este în regulă să facem greșeli, să învățăm din ele și să încercăm din nou. Voi ce părere aveți? Mi-ar plăcea să vă ascult poveștile, așa că puteți să-mi lăsați un comentariu mai jos. Eu sunt aici și vă ascult!