Frica de a vorbi în public este mai mare decât frica de moarte pentru unii dintre noi. Nu degeaba actorul Jerry Seinfeld a glumit spunând că la o înmormântare, cel care trebuie să țină discursul funerar ar da orice să schimbe locul cu defunctul…Cu toate astea, prezentările sunt momente importante, care ne pot propulsa cariera. Am pregătit un mic ghid de bună-purtare, atunci când vrei să aduci energie în ceea ce spui și nu cunoști publicul.

În urmă cu câteva săptămâni, o zi de vineri a însemnat multe activități de făcut, de la vizită la dentist la ședința de planificare financiară la firmă, o sesiune de career coaching, apoi timp cu copilul meu. Iar seara ar fi trebuit să plecăm din oraș, cu ocazia unui eveniment în familie. Dar eu acceptasem cu ceva timp în urmă să merg să le vorbesc cursantelor de la Business Institute for Creative Industries (BICI). E vorba de o platformă de dezvoltare profesională adresată tinerilor antreprenori din industrii creative (modă și activități conexe), susținută de prietena mea, Mirela Bucovicean.

Am umblat toată ziua în oraș și am ajuns spre seară acasă, la fix să mă joc o oră cu Andi și să mă pregătesc pentru întâlnire. Ar fi fost bine să reușesc să mă și odihnesc, fiindcă proaspăt întorși din vacanță, încă nu mă reglasem după fusul orar al României. Pe scurt, ziua eram un fel de zombie, iar noaptea la fel, după ora 2. Dar cu copilul de 4 ani doritor de activități împreună, nu a fost chip. Am colorat până m-a luat somnul. Atât de tare, încât mi se închideau ochii în timp ce vorbeam.

Coloram și mă gândeam Cum o să fac eu față unei audiențe curioase?

Trecem peste make-up-ul pe care mi l-am făcut și ținuta adecvată pentru o prezentare în fața unor femei, majoritatea venite de la birou. Așadar nu m-am îmbrăcat nici foarte elegant, nici prea casual. Am optat pentru tocuri decente (după naștere, toate tocurile mele sunt de maxim 10cm!), jeanși și o cămașă. Fiindcă nu știam nivelul de cunoștințe despre coaching și branding personal din sala, am luat cu mine o ancoră – cartea Povestea mea, de Michelle Obama. Îi spun ancoră din două motive: unu) dacă aș fi avut emoții, ancora este bine de ținut în mână…adică ne va ține mâinile ocupate și va prelua din tensiune și doi) urma să fie un bun conversation starter cu o audiența complet necunoscută. Dacă voiam, puteam începe pur și simplu cu întrebarea „A citit cineva această carte?” Apoi „Cum vi s-a părut?”. Am ajuns cu 20 minute înainte, ca să nu gâfâi, să intru în atmosfera sălii de curs, să observ cursantele etc. Întâlnirea tocmai lua pauză și în răstimp de 15 minute m-am putut pune la punct pe subiecte și unghi de abordare cu Mirela Bucovicean, care mă invitase. Am luat pulsul întâlnirii lor, am observat atent care era atmosfera, ca automat să îmi dau seama ce era nevoie să fac eu. Sala era obosită, și la fel eram și eu. Doar era vineri seara, ora 21.00! Automat mi-am dat seama că era nevoie să aduc energie în încăpere. Cum aduci energie într-o prezentare, când nu cunoști deloc publicul?

1. Îți faci o intrare prietenoasă, eventual cu un elevator pitch „wow”.

„Sunt un general care se luptă zilnic cu răufăcători intrați pe sub pielea noastră, numiți și neîncredere. Adică sunt coach profesionist și ajut oamenii să își îndeplinească obiective de viață, carieră sau business. Ca serviciu specializat, ofer Personal Branding, fac din oameni, mărci valoroase”. Fiți siguri că, având o asemenea intrare, le-am atras atenția. Totul coroborat cu o atitudine relaxată, prietenoasă, mult zâmbet. Le-am transmis de la prima interacțiune că nu eram acolo ca să impresionez, ci ca să ajut.

2. Te așezi pe un scaun tip bar (mai înalt), ca să nu te miști în fața unei audiențe epuizate.

E o tehnică foarte utilă mai ales când și speakerul, și audiența sunt obosiți.

3. Păstrează tonul informal și renunță la Power Point.

Pentru că am avut timp să iau pulsul sălii, am văzut ochii obosiți și privirile îndreptate spre ceas. Categoric nu era locul pentru slide-uri Power Point. Am preferat în schimb să ofer aceeași informație în mod mai relaxat, într-o discuție deschisă

4. Dialog, dialog, dialog

Cred cu tărie că „prezentările” de succes sunt un dialog, în care eu ascult activ și învăț odată cu audiența. M-am oprit ori de câte ori a fost nevoie, să clarific situații sau să răspund diverselor întrebări. Și au fost multe! Am răspuns din inima, nu din cărți. Mi-am acceptat vulnerabilitățile, am recunoscut că nu dețin adevăruri absolute.

Am păstrat tonul prietenos și am zâmbit. M-am luat peste picior (în ceea ce privește primul meu business, cel de retail de haine de gravidă), mi-am recunoscut limitele și am povestit despre lecțiile învățate. Am dat încurajări. Nimeni nu vine să ne asculte cât suntem de incompleți, indeciși, suciți, inculți sau mai știu eu ce. Oamenii vin să ne asculte cum am avut o provocare și am trecut peste ea. Cu bune și rele.

Oamenii nu vin să ne asculte nici când le explicăm cât de grozav ne merge, cum o să facem noi următorul milion de Euro, cât de ușor e la corporație sau în antreprenoriat.

În interiorul lor, oamenii știu adevărul. Că tuturor ne e greu. De asta îmi și place la nebunie meseria mea de coach în București. Lucrez cu oameni care au cu ce, pot și vor, și aleg să solicite ajutor specializat să le combine eficinent și să aibă rezultate într-un timp dat. Oameni care preferă acțiunea în loc de lamentare.

5. Vorbește în limba română

Nu, nu a fost niciun străin în sală. Dar fac eu ce fac și îmi aleg meserii cu denumiri americane, precum public relations, communications, marketing, coaching și personal branding. Am încercat, atât cât am putut, să vorbesc despre „marcă personală” în loc de personal branding; „promovare” în loc de marketing; „interacțiunea cu audiența” în loc de engagement. Nu avem de unde să știu nivelul de cunoștințe din sală. Vorbind românește, m-am sigurat că toată lumea mă înțelege.

Nu în cele din urmă, am făcut asta:

6. Acționează!

OK, pe tot parcursul prezentării am îndemnat cursantele să facă un lucru. De exemplu:

  • Fiecare să își ia contactele de la restul cursantelor. Vor începe astfel cu o bază de date de contacte calde de 20 de nume, ceea ce e extraordinar.
  • Să se promoveze între ele, fiecare cu ce business are, pe Facebook, Instagram și blog.
  • Să bea câte o cafea în sistem unu-la-unu cu fiecare altă cursantă. Cu siguranță vor afla lucruri noi și valoroase
  • Să învețe darul feedbackului, adică să ceară feedback de la colegele de curs, prieteni și potențiali clienți fără să se supere dacă aud ceva ce nu le convine. Privit ca un dar, feedbackul face minuni!
  • Să își stabilească ședințe unu-la-unu cu profesorul lor, prietena mea, Mirela Bucovicean. La curs, profesorul oferă informații într-un anumit timp, cu o anumită profunzime etc. În discuții private, lucrurile pot merge mult mai departe și cursantul își poate clarifica idei rapid și sigur.
  • Le-am invitat la o cafea de o oră, un interval „use and abuse” de mine și cunoștințele mele. E un exercițiu de disciplină. Veți vedea astfel cine e cu adevărat determinat să facă un lucru pe care spune că vrea să îl facă și cine rămâne la stadiul de intenție.  

Ar fi trebuit să am o intervenție scurtă la eveniment și până la urmă am stat mult. Am mai fi stat cred, dacă nu trebuia să plece acasă și stafful Qreator, din Piața Victoriei.

Tu cum te simți când trebuie să faci prezentări publice?

Shine On,

Manu