„What’s on your mind?” m-a întrebat astăzi simpatic Facebook, în timp ce așteptam să alimentez mașina în benzinărie. Mai devreme, LinkedIn mă îndemnase „Start a post”. Altora, Twitter le transmisese de dimineață, „Compose a new tweet”.  Acestea sunt invitații sau și mai corect, tentații să  spunem ceva fără să avem ceva de spus! De obicei, majoritatea spunem ceva deștept și pozitiv în postări. Povestim despre ceea ce vom face, ce planuri avem, ce realizări vor veni. O să fac mai mult sport, o să mă alimentez sănătos, o să mă înconjor doar cu oameni frumoși și potriviți mie, o să strâng fonduri pentru o cauză nobilă, o să folosesc mai puțin plastic, nu o să mă mai enervez la birou, nu o să mai țip la copii etc. Sau vorbim despre cât de deștepți, hotărâți și asumați suntem. Un fel de „hey, uită-te la mine, o duc super bine și sunt super bun!”

De câte ori nu ați văzut în feed hashtagul „zen”?

Adevărul e că nimeni nu prea e zen. Realitatea e că toți suntem speriați, nu avem răspunsuri, nu știm, ne luptăm, ne chinuim. Despre asta nu prea scriem. Oamenii scriu în general despre lucruri bune și frumoase, iar asta îi ține departe de ceea ce ar trebui să facă în realitate: acțiunea. Vorbim mult și facem puțin. Vorbim atât de mult în loc să acționăm, încât ajungem să credem ceea ce spunem. Când de fapt, ne e frică de golul lăsat de lipsa de inacțiune. Actorul Marlon Brando, cunoscut pentru cât de tăcut era, a spus cândva „Pentru cei mai mulți dintre oameni, golul e ceva înspăimântător”. Și cum nu ne place golul, îl umplem cu balast.

Ce se întâmplă, de fapt? Când vorbim despre ce vom face, în loc să acționăm, o facem din Ego. Ce alte lucruri toxice facem din ego, te invit să afli mai departe.

Ego Is the Enemy, de Ryan Holiday

Am cumpărat cartea lui Ryan Holiday într-o seară târzie de vară, din Cărturești. Ca și coach profesionist, știu că ego-ul nu e ceva bun. Am vrut să aflu viziunea lui Ryan pe acest subiect, el fiind pasionat de istorie și un gânditor al generației tinere (are 32 de ani) cu un profil interesant. Citisem altă carte a lui, „Trust Me, I’m Lying: Confessions of a Media Manipulator”, care mi-a plăcut. Între timp, Ryan a venit în România la începutul lui noiembrie, unde a fost speaker la un eveniment de eCommerce. Am profitat de ocazie ca să termin odată Ego Is The Enemy. Am fost curioasă să citesc și să mă inspir să îmi ajut clienții înțelegând mai multe despre Ego.

E o lectură dificilă, și dacă de obicei devorez cărți interesante…ei bine, aceasta a fost super interesantă, dar greu de citit. Abundă în istorie, filosofie, politică. Holiday este adeptul stoicismului, curent filozofic despre care Wikipedia spune așa:  dezvoltat ca o reacție împotriva epicurismului, având originea în filosofia cinică fondată de Antisthene, un discipol al lui Socrate. Învățătura centrală a stoicismului este morala derivată din însăși legile naturii sau mai bine zis promovarea rațională, existenta virtuoasa sau atitudinea bărbătească în raport cu vicisitudinile vieții. Acceptarea acestei evidențe compensează durerea și nefericirea, împacă binele cu răul, viața cu moartea. O altă trăsătură constă în recomandarea iubirii față de oricare alte ființe.Ca să încep cu începutul, iată ce înțelege Ryan Holiday prin Ego:

„O credință nesănătoasă în propria importanță”.

Sau

„Vocea care ne spune nouă că suntem mai buni decât în realitate; elementul care inhibă adevăratul succes, făcând imposibilă o conectare onestă și directă cu lumea dimprejurul nostru”.

Ego Is The Enemy este o carte de 225 de pagini, în limba engleză, împărțită în trei părți: Aspirație, Succes și Eșec.

  1. Când ai una sau mai mult aspirații, iată ce trebuie să faci ca să le îndeplinești fără ca ego-ul să îți stea în cale:
  • Acționează în loc să vorbești. Știi bine că faptele contează
  • Fă ceva, nu fi cineva! Când suntem preocupați doar să fim ceva, punem accent în mod eronat pe imagine. A fi nemaipomenit nu e același lucru cu a face ceva nemaipomenit
  • Nu uita că  suntem elevi eterni și că întotdeauna e loc de învățare pentru fiecare dintre noi. Marii lideri asta fac: sunt elevi constanți
  • Fă lucruri din pasiune și cu obiective clare. Și eu aud în sesiunile de coaching din București mulți clienți spunând că tot ceea ce își doresc este să lucreze din pasiune. E minunat, însă unde vreu să ajung cu asta? Combinând pasiunea cu obiectivele, voi face ceea ce îmi place, cu un rezultat precis
  • Fii o pânză pe care pictează ceilalți sau scena pe care se urcă pentru a performa. „Înlătură obstacole din calea celor de lângă tine și în cele din urmă, îți vei crea propria cale!”
  • Abține-te de la comentarii. Oamenii de succes vor să aibă dreptate în orice clipă. Să spună ei ultimul cuvânt. Dar cu toții știm că tăcerea e de aur
  • Fii conștient că nu poți deține adevărul absolut și că părerea ta nu este unică și perfect valabilă. Ieși din mintea ta, acceptă viziuni diferite și implementează-le dacă este cazul
  • Nu te bucura prea devreme de un succes, fiindcă „cine râde la urmă, râde mai bine”. Așteaptă să termini un lucru și apoi celebrează reușita
  • Muncește, muncește, muncește. Cu pasiune, către obiectivul tău.
  • Când ai cunoscut succesul:
  • Amintește-ți că suntem cu toții universuri în devenire, opere în derulare. Rămâi elev etern, dispus să continue să învețe
  • Nu te păcăli singur. Dacă poți urca pe Vârful Omu, nu înseamnă că poți escalada Everestul
  • Nu te îmbăta cu succes și nu uita ce e cu adevărat important pentru tine
  • Păstrează-ți integritatea: morală, spirituală, profesională etc.
  • Nu uita că nimic nu ni se cuvine doar pentru că am realizat ceva. De asemenea, permite lucrurilor să se întâmple natural mai departe, fără să preiei controlul total. „Doar eu pot face asta pentru firma mea, nimeni altcineva nu!” e o afirmație fără acoperire. Stai departe de paranoia, care își arată colții când facem afirmații de tipul „faci ca mine sau deloc!”
  • Dacă ești tentat să te îndrăgostești de tine fiindcă ai cunoscut succesul, oprește-te acum! Nu schimba cine ești cu adevărat, esența proprie, doar fiindcă ai reușit ceva. Continuă să îți faci treaba bine.
  • Nu uita că, separați de tot restul lumii, suntem insignifianți. În cosmos, suntem irelevanți. Nu îți da mai multă importanță decât e cazul.
  • În caz că eșuezi:
  • Dacă treci printr-o situație mai puțin plăcută, ia din ea ceea ce ai nevoie ca să mergi mai departe. Cu toții cunoaștem eșecul la un moment dat. Nu rămâne blocat în acea situație, într-un „timp mort”. Faptul că ni se întâmplă și lucruri urâte nu este ceva ce putem controla; ceea ce stă în puterea noastră e să trăim, sa fim vii în timpii morți
  • Nu îți pierde crezul în idee. Când lucrurile nu merg așa cum ne dorim, apare întrebarea firească „why bother?” Nu renunța. Fă-ți treaba și fă-o bine
  • Stai față în față cu adevărul atunci când te afli într-o situație neplăcută. Ce poți face ca să nu se repete? Domolește-ți ego-ul…fiindcă dacă nu faci, riști să îți provoci și mai mult rău. „The harder the ego the harder the fall”
  • Distanțează-te de situație, de eșec. Acela nu ești tu. Tu nu ești eșecul. Poți însă să devii un eșec dacă lași situația neplăcută să îți afecteze principiile, să te schimbe.
  • Păstrează un raport intern despre situație. În timp ce lumea poate vedea eșecul tău într-un fel, cu siguranță ție ți se pare altfel. Vezi cum te-a ajutat situația neplăcută să crești, ce e valoros acolo, cum poți utiliza asta în viitor. Doar tu știi cât poți crește în timpuri grele
  • Iubește, în loc să urăști. În vremuri grele, e simplu să urăști, să dai vina pe altul. Ne mănâncă mult efort și ne obstrucționează vederea. În loc să văd ce s-a întâmplat cu adevărat, sunt mai ocupat să caut vinovați, să investighez. Între timp, iubirea, înțelegerea, acceptarea sunt chiar lângă noi.

Concluzia este că nimeni nu e scutit de momente neplăcute în viață, dar trebuie să fim conștienți că din ele învățăm. Succesul ne îmbată. Eșecul ne învață.

La final, autorul ne lasă cu un citat celtic: „Observă mult, învață mult, suferă mult, aceasta este calea către înțelepciune”. Ceea ce ți se întâmplă în acest moment poate fi o asemenea cale. Fiecare vom decide dacă ne îndreptăm către ignoranță sau înțelepciune. E bine să vrem să fim oameni de afaceri mai buni, manageri mai buni, personalități mai cunoscute…Dar cu adevărat „o împlinire” e să fim oameni mai buni, mai fericiți, mai echilibrați, mulțumiți, umili și altruiști. În opinia lui Holiday, antidotul la Ego este atitudinea umilă. O altă carte foarte bună despre Ego și ceea ce îi place să facă des, judecata, este aceasta, scrisă de Gabrielle Bernstein.

Am scris atât de mult, încât dacă ai ajuns la finalul acestui articol, înseamnă că vrei cu adevărat să lucrezi la Ego-ul tău J. Cum te gândești să începi?

Shine On,

Manu