Laura Dima

Orice interacțiune cu Laura Dima, psihoterapeut, pe care am norocul să o cunosc personal este o frumoasă re-aducere cu picioarele pe pământ, în corpul, inima și mintea mea. E timpul să o cunoașteți și voi. Cu atât mai mult cu cât ați gândit vreodată (guilty!) că psihoterapeuții sunt niște privilegiați, persoane perfecte, cele mai fericite, echilibrate sau curajoase de pe planetă.

Laura nu a avut de la început toate răspunsurile pentru viața sau cariera ei. Și-a dat voie să le descopere treptat și a accelerat odată ce a devenit mamă, acum aproape doi ani. Cu o bogată experiență locală și internațională în vânzări, acum este antreprenor și a deschis propriul cabinet de pshioterapie în centrul Capitalei.

Vă invit să îi aflați povestea dezvoltării personale și să vă lăsați inspirați.

Și nu uitați. De cele mai multe ori „nu pot” e doar un mindset, nu realitate.

Cine ești?

Ai început cu cea mai simplă şi în acelaşi timp cea mai grea întrebare 🙂 Spun acest lucru pentru că mulţi oameni se blochează când îi întreb “Cine eşti tu?” şi îi invit să răspundă în 3-4 cuvinte. Eu sunt Laura Dima, femeie, mamă şi psihoterapeut. Acestea sunt principalele 3 roluri din viaţa mea în acest moment şi ele definesc şi cele mai semnificative relaţii: cu mine însămi, cu copilul şi cu ceea ce iubesc să fac.

Și ce faci?

Răspunsul vine cumva natural din ce spuneam mai sus. Aproape toate zilele mele sunt împărţite în 3:  timp pentru “munca” mea şi voi detalia imediat, timp cu copilul, pe care în mare parte îl petrecem jucându-ne şi timp pentru mine, făcând ceva care mă relaxează. Proporţiile variază de la o zi la alta.

În rolul de terapeut, activitatea mea are câteva direcţii:

  • Terapie individuală şi de cuplu
  • Workshop-uri pe diverse teme (convingeri limitative, mecanisme de autosabotare, relaţionare şi jocuri psihologice, setarea de obiective cu sens)
  • Grupuri de dezvoltare personala pentru adulți.

De când a apărut Patrick, creţul meu de 1 an şi 8 luni, am interacţionat cu foarte multe mame şi am simţit, inclusiv pe propria mea piele, câtă nevoie există de conexiune, comunicare, suport, auto-descoperire. Aşa că am început să organizez evenimente dedicate părinţilor: workshop-uri, ateliere de autocunoaştere şi un program mai complex, de dezvoltare personală pentru a fi un părinte conştient.

Ce făceai înainte să îți schimbi viața?

Înainte să-mi schimb viaţa…în primul rând nu aveam copil! Şi o spun într-un sens cu totul pozitiv. Pentru că dincolo de toate schimbările care vin o dată cu rolul de mamă, pentru mine copilul este o sursă de motivaţie şi de inspiraţie. De a fi un om mai bun, de a mă cunoaşte mai bine, de a avea mai multă grijă de mine şi de a face ceea ce iubesc.

De muncit, muncesc de la 20 de ani, pentru că una dintre valorile mele de bază este independenţa. N-am avut “norocul” de a şti ce vreau să fac cu viaţa mea la 18 ani, când mi-am ales facultatea. Aşa că am mers la Ştiinţe Politice, ceea ce m-a ajutat doar pentru cultura mea generală. Apoi am început să lucrez în corporaţii, în customer service şi vânzări în domeniul IT. Şi pentru că sunt şi foarte ambiţiosă, să-mi construiesc o carieră. Am promovat de mai multe ori, am condus echipe de până la 20 de oameni şi am coordonat proiecte cu sute de oameni localizaţi în 5 ţări diferite. În paralel, am început să studiez şi Psihologia în 2010.

Cum ai știut că e momentul pentru schimbare?

Mi-e greu să aleg un moment unic când mi-am dat seama. Cred că a fost mai degrabă ceva construit în timp, iar cheia a fost să ajung EU să cred că POT face această schimbare. Să cred că după 6 ani de studiat psihologia, pot să încep să practic. Şi, cum ziceam, a mai fost şi apariţia copilului, care mi-a resetat ordinea priorităţilor şi mi-a dat curaj şi încredere.

Ce ai făcut, mai exact?

Am început cu workshop-uri, iniţial pentru echipa mea. Aşa mi-am dat seama cât de mult îmi place, iar feedback-urile şi aprecierea primite mi-au dat curaj să merg mai departe şi să ies din zona mea de siguranţă. Apoi au urmat multe alte workshop-uri în afara companiei, un grup de dezvoltare personală şi terapia individuală şi de cuplu.

Să poți da timpul înapoi, ce ai face diferit?

Nu cred că aş face ceva diferit, pentru că dacă aş putea da timpul înapoi, aş avea tot experienţa şi mintea din acele momente şi aş lua aceleaşi decizii. Cred că astăzi sunt un terapeut bun tocmai pentru că am trăit ceea ce am trăit, am făcut greşelile pe care le-am făcut şi am întâlnit oamenii pe care i-am întâlnit. Poate singurul regret pe care îl am e că n-a fost psihologia prima alegere de la 18 ani, dar am suficient timp să recuperez 🙂

Ți-a fost frică de ceva în procesul schimbării?

Da, cu siguranţă. Cel mai tare de eşec. Că nu sunt suficient de pregătită sau de bună, că nu voi reuşi, că nu vor veni clienţi etc.

Dacă da, cum ai trecut peste sentimentul de frică?

Sentimentul e încă acolo uneori, dar m-am împrietenit cu el. Îi permit să existe, pentru că dacă m-aş lupta cu el, i-aş creşte de fapt forţa. Dar nu-i mai permit să mă ţină pe loc.

Mintea poate avea 2 atitudini diferite: supravieţuire şi creaţie. Când eşti dominat de mecanismele de supravieţuire, frica te blochează, te împiedică să-ţi asumi riscuri, să experimentezi, iar tu eşti doar un simplu actor care rămâne pe pilot automat. Când treci în creaţie, intensitatea fricii scade, realizezi că tu eşti responsabil de deciziile şi acţiunile tale şi că poţi fi şi regizor, nu doar un simplu actor.

Ce m-a ajutat cel mai mult a fost faptul că am început cu paşi mici, că mi-am construit experienţe noi, de succes, care s-au transformat în dovezi pentru minte că de fapt se poate, că orice convingere limitativă poate fi depăşită.

Cum te simți acum?

Mă simt mai încrezătoare, mai mulţumită de mine. Am învăţat să mă bucur de fiecare reuşită şi să fiu mândră de mine. Am învăţat să accept şi să gestionez şi eşecurile.

Iar când un client are o revelaţie despre viaţa lui sau face schimbări importante în bine şi te consideră parte din acest succes, satisfacţia este incredibilă.

Ce credeai despre tine înainte?

Aveam destul de multe credinţe limitative despre care am mai amintit. Dar în acelaşi timp eram şi conştientă de calităţile şi resursele mele interioare, iar ele m-au ajutat enorm în procesul transformării. 

Ce crezi acum?

Acum ştiu că pot reuşi orice îmi propun, dacă obiectivul este aliniat cu valorile şi cu resursele mele din momentul respectiv. Iar dacă ceva nu iese bine, înseamnă că există un motiv pentru asta şi e nevoie să mă uit mai atent la mine şi să-mi dau seama ce s-a întâmplat.

Cum ai celebrat succesul transformării tale?

Încă îl sărbătoresc! Pentru că şi transformarea s-a întâmplat în etape, am sărbătorit fiecare mic succes. Alături de cei dragi, la un pahar de vin. Cu puştiul meu, la un restaurant bun. Sau făcându-mi mici cadouri. Sau făcând lucruri care îmi fac plăcere şi mă relaxează.

Ce urmează?

Îmi doresc să creez un echilibru între partea de terapie individuală şi lucrul cu grupuri. Iubesc energia, dinamica şi profunzimea grupurilor. Aşa că pe 23 februarie încep un program de autocunoaştere şi dezvoltare personală pentru părinţi, care durează 9 luni, concentrându-se pe relaţia cu sine, relaţia cu partenerul/partenera şi relaţia cu copilul. Apoi va urma un alt grup care să fie deschis tuturor, nu doar părinţilor. Detalii despre toate proiectele mele sunt pe pagina mea.

Şi pentru că în acest domeniu este esenţial să înveţi şi să evoluezi continuu, în 2019 voi începe şi o nouă specializare, un nou program de formare.

Care este marele dar pe care l-ai primit de la viață, în procesul transformării?

Faptul că mi-am descoperit resurse şi calităţi pe care nici eu nu ştiam că le am. Că am învăţat să-mi asum riscuri şi să iau decizii dificile. Să mă apreciez mai mult. Să-mi exprim latura caldă, empatică şi vulnerabilă, nu doar pe cea puternică şi independentă. Şi să fiu alături de alţi oameni în procesul transformării lor.

Ce e posibil acum pentru tine?

Să continui această transformare. Să fac ceea ce iubesc. Să evoluez continuu. Să visez. Să am libertate şi flexibilitate.

Mulțumesc, Laura!

Seria de interviuri Femei care își schimbă viața continuă curând cu o nouă poveste despre dezvoltare personală la feminin. 

Să fim bine!

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *