donatie-de-Craciun

Aveam 20 de ani și abia o pierdusem pe mama, când am intrat prima și ultima oară într-o „casă de copii”, vulnerabilă și visătoare. Lucram ca manager de cont într-o agenție de relații publice și unul dintre clienți a decis să renoveze o astfel de casă, undeva în zona Timpuri Noi. A fost și rămâne una dintre cele mai traumatizante experiențe ale mele. Momentul în care copiii te iau de mână și te roagă să îi iei acasă îți îngheață sufletul în vene. Nu ieși om de acolo. Și cu mână pe inimă o spun, nu mai poți fi aceeași persoană care a intrat. Am fost singura din grup care a cerut să viziteze etajul bebelușilor, din dragoste pentru copii și convinsă că îi voi putea alina pe toți. Și pentru că în clasele întâi și a două, prietena mea de la școală a fost Ilona, o „căministă”. Ceea ce nu am știut e că într-o casă de copii pot fi mulți bebeluși, prea mulți să îi alini pe toți! Înfășați în scutece de bumbac spălate și re-spălate până ajung bej, captivi în pătuțuri cu zăbrele de metal și lăsați singuri din lipsa personalului…este o imagine pe care nu am cum să o uit și pe care îmi doresc să nu o revedem în România! Inima mea e încă în acea casă de copii, încercând să se maturizeze, să depășească momentul și să înțeleagă de ce unii ne naștem cumva și alții altfel.[/vc_column_text][vc_column_text]Cu Ilona abia îmi dădeau voie să mă joc la școală. Era dintr-o familie cu 5 copii și locuia „la cămin”. Luam păpuși de acasă, primite pe sub mână de la șeful israelian al mamei, și i le duceam. Abia știa să vorbească, ne înțelegeam cum doar copiii știu să o facă, prin magnificul limbaj al copilăriei. Atât de mult țineam la Ilona, încât am răbdat cu stoicism tratamentul anti-păduchi, când m-am procopsit de la ea. Ba chiar m-am lăsat tunsă și amândouă ne-am trezit la școală, tunse scurt, ca doi băieți. Nu mai știu de Ilona, fiindcă din clasa a treia m-am mutat la altă școală, însă atunci când mă gândesc la ea, îmi place să cred că e bine.

Încă din momentul în care am fondat Pinguinii concept store pentru mame, am știut că vreau să sprijin cel puțin o cauză umanitară pe an. Sărbătorile acestea am ales să ajut Asociația Benefacto. Este forma organizată de ajutor a copiilor abandonați din Centrul de Plasament din Cehu Silvaniei, județul Sălaj. Acolo sunt peste 100 de bebeluși, copii și tineri abandonați, care au nevoie de noi.

Acesta este mailul primit de la Asociația Benefacto.

„Copiii sunt:

Grupa de varstaNumar copii
fete 17-18 ani10
baieti 15-16 ani4
fete 15-16 ani11
baieti 11-14 ani7
fete11-14 ani11
baieti 8-10 ani7
fete 8-10 ani4
baieti 6-7 ani6
fete 6-7 ani9
baieti 3-5 ani3
fete 3-5 ani6
baieti 1-2 ani7
fete 1-2 ani3
baieti < 1 an4
fete <1 an4
Total96

“Pe lângă hăinuțe și jucării în stare bună, copiilor le-ar fi utile rechizite, cărți, matriale pentru atelierele de creație. Pentru bebeluși prosoape și jucării de baie. Și ne-ar prinde tare bine un costum de Moș Crăciun sau măcar o mască.( Cea pe care o avem e groaznică).”

Am promis că îi ajut. Vă rog să mă ajutați să ajutăm aceste suflete nevinovate, să primească fiecare câte un cadou în dimineața de Crăciun! Lucrurile de donat pot noi sau utilizate, cât timp sunt în stare bună.

Pe 4 și 5 decembrie orele 10-19 veniți la Pinguinii și lăsați un pachet sigilat (cutie, pungă, pachet etc) pentru copii. Specificați în scris, vizibil: sexul copilului și vârsta pentru care e potrivit conținutul donației. De exemplu: “băiețel, doi ani”. Veți aduce donația la MamaTârg, târgul mamelor pentru mame. Pentru fiecare pachet donat, primiți automat un bilet la tombola MamaTârg, cu 14 premii în total. Adresa Pinguinii: Strada Andrei Popovici nr 5B, demisol, zona Radu Beller/Dorobanți.

Copiii de la Cehu Silvaniei au nevoie de noi. Vă rog ajutați-mă să îi ajutăm!

Să fim bine!

Foto de pe contul de Facebook Asociația Benefacto.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *