bucatarie-vegana

În 2014, am vrut să slăbesc. Am apelat la serviciile unui nutriționist și m-am apucat de treabă, conștientă că nu eram în căutarea unei diete magice, ci a unui stil de viață sănătos și pe care să mi-l permit din toate punctele de vedere.

Mi-am atins obiectivele în jumătate de an. În această perioadă, am mâncat multă proteină animală. Multă pentru gustul meu, fiindcă nu sunt vreo carnivoră sau mare fan brânză și lactate. Mie să nu îmi luați dulciurile! La carne și brânză renunț de una singură. Am servit atâta proteină animală cât timp am ținut dieta, încât după cele 6 luni, am simțit nevoia de multe fructe și legume. Singură am început să exclud carnea, ouăle, brânzeturile și lactatele, fiindcă pur și simplu nu le mai puteam mânca. Câteva luni m-am alimentat „vegan”, până când am rămas însărcinată.

În sarcină, am suferit de grețuri dimineața, apoi de arsuri severe…care nu treceau cu morcov, kale sau spanac. Am revenit așadar la alimentația „normală”. Am născut, am ținut din nou dietă pe bază de proteină animală ca să ajung la kilogramele de dinainte de sarcină. Istoria s-a repetat. Corpul mi-a cerut fructe și legume și m-am întors iarăși la alimentația exclusivă cu fructe și legume.

Precizez că teoria o știu bine. Nutriționiștii nu recomandă eliminarea totală a proteinei animale pe perioade mari de timp. Nici nu susțin consumul excesiv de soia. Am respectat opinia lor. Am vrut pur și simplu să îmi ascult corpul și de asemenea, să fac un test de voință.

Soțul și copilul meu au mâncat normal, fără să fie afectați de faza mea pseudo-vegană.

Ce înțeleg eu prin „vegan”?

Pentru mine, noțiunea de „vegan” înseamnă o anumită atitudine față de animale și o filosofie de viață.

Adică nu le mănânc, nici nu le port. Vegan pentru mine e cel care nu consumă niciun fel de proteină animală, nici nu poartă blănuri, genți sau pantofi de piele și nu consumă produse testate pe animale.

Privind așa lucrurile, ceea ce am făcut eu a fost doar să mă alimentez ca un vegan, nu să și îmbrățișez veganismul în totalitate.

Am început să mânănc doar fructe și legume în toamna anului trecut, fără prea multă soia. Între timp, am celebrat ziua lui Andi, care a împlinit 3 ani. Am călătorit în Germania și Seychelles, am petrecut Revelionul la munte, am făcut Crăciunul în familie și am participat la câteva petreceri și aniversări acasă sau la restaurant.

Cum a fost?

Greu și ușor, ca viața. Seara, la momentul cinei, am găsit provocarea cea mai mare. Să mănânc „corect”, fără carbohidrați. Să îmi placă și să îmi țină de foame. Asta a însemnat multe salate în miezul iernii. Obiectivul meu a fost să evit pâinea pe cât posibil, fiindcă ești tentat să adaugi multă ca să te saturi. Mi-a ieșit și nu prea, recunosc. Cel mai greu mi-a fost în vacanțe, când meniul era strict, toată lumea mânca la fel și nu aveam de unde alege. Atunci am mâncat pâine cu pâine.

Cum a arătat meniul meu?

Dimineața

Gustarea de dimineață

  • Nuci/alune/caju/migdale sau un măr

Prânz

  • Legume, legume, legume + carbohidrat: orez, paste, tăiței, cartofi, fasole, linte. Legumele gătite la abur, pe grătar, tocăniță, supe-cremă etc.
  • Burger vegan cu multă salată.
  • Hummus cu pită.
  • Meniu sushi vegetarian

Gustarea de seară

  • Un iaurt de soia/cocos (sunt mare fan Harvest Moon), sticksuri de legume crude

Cina

  • Salată sau legume gătite ca la prânz
  • Wrap cu avocado și legume sotate în tigaie
  • Spanac, broccoli, legume la abur
  • Salată proteică cu castraveți murați, măsline și cartofi

Ce am evitat?

  • Legume la grătar toată ziua. Deși sunt foarte la îndemână și se găsesc în orice meniu de restaurant, totuși știu că pregătirea la foc direct este nesănătoasă.
  • Soia prea des
  • Sucuri – nu sunt adepta sucurilor, prefer să mânânc fructele sau legumele crude.
  • Maioneza vegetală
  • Cremwurști vegetali
  • Brânza vegetală
  • Pâine și produse de panificație în exces
  • Sare și iuțeală, ca să aibă mâncarea gust.
  • Să comand de la buticuri raw vegane. Am făcut-o o singură dată și am regretat, mâncarea era sărată ocnă și băltea în ulei. Categoric degeaba e vegan, dacă e nesănătos per-total.

Aș mai face-o?

Da! Și o să o mai fac ori de câte ori voi simți nevoia.

Ce urmează?

Încet, reintroduc proteina „bună”. Carne de pește, creveți, curcan, ouă, brânzeturi și lactate.

Concluzii

În jumătate de an, număr pe deget chelnerii care au înțeles din prima „ce aveți vegan?” Noi încă folosim „produse de post”. Cu postul te înțelege oricine.

În meniurile rstaurantelor din București mai e cum mai e, găsești pe ici-colo ceva complet vegan. În afara orașului (Valea Prahovei, mă uit spre tine!) e jale. Nu ai opțiuni. Cel mult primești produsele de post: varză călită, pilaf sârbesc și „paste cu sos roșu”. Aproape nimic la desert. Nici măcar un platou cu fructe! Same old, same old…

Sunt și business-uri frumoase pentru vegani și vegetarieni, însă nu cele mai accesibile ca preț. Un exemplu este restaurantul Savart din București.

Am devenit mai conștientă la impactul nostru asupra mediului. Am început să colectăm separat pasticul cu și mai mare strictețe în casă. Am aruncat mai puțină mâncare. Sunt și mai atentă la etichetele de produs.

Când am început acest „experiment” nu credeam că voi reuși să mă abțin de la dulciuri. Am putut 110%. Cheia e în creier și succesul depinde de nivelul nostru de motivație. Când motivația e puternică, găsim resorturile interioare să adoptăm rapid schimbarea și să adoptăm un nou comporament pe termen lung. Lecția experimentului meu e că dacă vreau, pot. Păstrând acest mindset, îmi pot muta atenția și intențiile spre altă provocare din viață.

 

Să fim bine!

 

Foto de pe Unsplash

 

 

 

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *